Albinele împing și alungă alți polenizatori de pe flori

Albinele melifere nu se mulțumesc să ajungă primele la o floare. Cercetătorii din Anglia le-au surprins împingând și alungând alte insecte de pe flori pentru a păstra nectarul și polenul doar pentru ele. Este prima dovadă detaliată privind frecvența cu care albinele melifere interferează cu hrana altor specii.

Nouăzeci și trei de ore de observare a florilor

Studiul a fost realizat de cercetători de la Universitatea Anglia Ruskin și publicat în revista Ecological Entomology. Timp de doi ani, echipa a observat insecte în cinci locuri din Cambridge și din împrejurimi, în Anglia. Fiecare sit se afla la mai puțin de 300 de metri de o colonie de albine melifere bine stabilită, astfel încât albinele erau mereu în apropiere.

Florile alese au fost murul și iedera, două plante care produc mult nectar și polen și atrag un număr mare de insecte în perioada înfloririi. Vizitatorii au fost împărțiți în cinci grupuri: albinele melifere, care trăiesc în colonii; bondarii; albinele solitare, care cuibăresc singure, nu în stupi; sirfidele, muște care vizitează florile și sunt adesea confundate cu albinele; și un grup altele, care cuprinde fluturi, gândaci și viespi. Pe parcursul a peste 93 de ore de observație, oamenii de știință au înregistrat fiecare întâlnire în care o insectă întrerupea hrănirea alteia sau îi bloca drumul spre o floare și au marcat fiecare caz ca victorie, înfrângere sau împărțire.

Cine a câștigat și cine a fost dat la o parte

Locurile cu mai multe albine melifere aveau, în general, mai puțini alți polenizatori și mai multe certuri pe flori. Pe mur, dublarea numărului de albine melifere a mers mână în mână cu o scădere de 14% a bondarilor. Pe iederă, un număr mai mare de albine melifere a fost asociat cu mai puține albine solitare și sirfide.

Albinele melifere nu erau doar mai matinale. Alți polenizatori le evitau activ în 28% dintre întâlnirile înregistrate pe mur și în 36% dintre cele de pe iederă. În cel puțin una din cinci întâlniri câștigate de albinele melifere, pe oricare dintre plante, acestea au împins sau au alungat fizic cealaltă insectă. Agresiunea inițiată de alte specii a fost rară.

A existat o excepție. Albina de iederă, o specie solitară care nu este originară din Marea Britanie și a fost semnalată pentru prima dată în țară în 2001, a fost singurul polenizator văzut cum înfruntă activ albinele melifere. Uneori le alunga sau le înlocuia și ajungea oricum la flori.

Vreme mai caldă, mai mulți stupi

Întâlnirile competitive au devenit mai frecvente când condițiile erau mai calde. Un posibil motiv este acela că plantele afectate de stres termic, adică cele care se supraîncălzesc, pot produce mai puțin nectar, lăsând mai multe insecte să concureze pentru o cantitate mai mică de hrană. Temperatura afectează și ea polenizatorii în mod diferit: bondarii și sirfidele sunt sensibili la temperaturile ridicate și se pot hrăni mai bine pe vreme mai răcoroasă, în timp ce albinele melifere devin, în general, mai active pe măsură ce se încălzește. Cercetări anterioare au arătat că o creștere a temperaturii cu 12 grade Celsius a produs o înmulțire de zece ori a numărului de albine melifere care părăseau stupii.

Între timp, apicultura în Regatul Unit a crescut. Numărul apicultorilor înregistrați a urcat de la 19.000 în 2010 la 47.000 anul trecut.

Autoarea principală, Victoria Buckle, doctorandă la Universitatea Anglia Ruskin din Cambridge, a declarat că scopul studiului nu a fost descurajarea apiculturii, ci înțelegerea modului în care se produce competiția între polenizatorii sălbatici și cei gestionați, pentru ca polenizatorii sălbatici, care au un rol ecologic important, să poată fi conservați.