Astronomii spun că Noaptea înstelată a lui Van Gogh arată zorii din iulie 1889

Noaptea înstelată este cea mai faimoasă pictură a lui Vincent van Gogh și multă vreme a fost datată în iunie 1889. O echipă de astronomi spune acum că cerul din tablou corespunde unui cer real dinainte de zorii zilei de 22 iulie 1889. Au ajuns la această dată comparând pictura cu vechi registre meteo, cu scrisorile artistului și chiar cu perioada de apariție a cicadelor.

Luna în corn care nu se potrivea

Timp de decenii, pictura a fost citită ca imaginație sau simbolism, nu ca o scenă reală. Apoi o scrisoare a lui van Gogh în care pomenea Venus a schimbat asta. Cel puțin unul dintre globurile strălucitoare și vârtejite, cel de deasupra orizontului, în dreapta ramurii chiparosului, a fost acceptat ca obiect real pe cer. Restul era încă tratat ca memorie și invenție.

În anii 1980, istoricul de artă Albert Boime a folosit poziția acelei planete ca reper și a potrivit-o cu reconstituiri ale cerului nocturn. A ajuns la concluzia că trei stele din pictură corespundeau constelației Berbec, așa cum era vizibilă din locația respectivă la 19 iunie 1889. Data provenea din scrisorile pe care van Gogh le trimisese fratelui său, împreună cu schițe ale lucrării.

Era însă o problemă evidentă: luna. Privind de la fereastra azilului său la sfârșitul lunii iunie, van Gogh ar fi văzut o lună în descreștere, mai mult de jumătate luminată, nu firul subțire pe care l-a pictat. Boime a pus diferența pe seama licenței artistice. A remarcat strălucirea difuză din jurul semilunii și ceea ce părea vopsea răzuită de pe suprafața ei curbată, despre care a spus că ar putea însemna că van Gogh a pictat luna plină și apoi s-a răzgândit.

O formă de V deasupra orizontului

Noul studiu, publicat în Scientific Reports, spune că adevăratul indiciu a fost grupul de stele identificat de Boime. „Pentru un astronom observator, roiul de stele din Noaptea înstelată este Hiadele din Taur”, a declarat într-un comunicat autorul studiului, Elijah Jeong-hyun Kim, de la Universitatea Kyung Hee din Coreea de Sud. „Dar în momentul în care am citit studiile anterioare care îl explicau ca fiind Berbec, am simțit că pictura îmi vorbește.”

Hiadele formează un V. La 22 iulie 1889, ar fi fost vizibile alături de Venus aproape de orizont, cu o lună în corn, toate înainte de zori. O analiză a formei a potrivit cinci stele centrale din pictură cu Hiadele, iar potrivirea a fost și mai bună cu o schiță pe care van Gogh a făcut-o după ce a terminat tabloul.

Apoi echipa a dat peste un alt obstacol. Majoritatea cercetătorilor sunt de acord că van Gogh a suferit o criză în jurul mijlocului lunii iulie, care l-a lăsat incapabil să picteze o vreme. Dacă această cronologie este corectă, data propusă ar fi imposibilă.

Vânt, caniculă și cicade

Așa că cercetătorii s-au întors la scrisori. Într-una dintre ele, van Gogh spunea că criza l-a lovit în timp ce picta într-o zi cu vânt. Registrele meteo din acea perioadă arată doar vânturi intermitente între 15 și 26 iulie, cu rafale puternice de mistral începând din 27 iulie. O zi cu vânt, cu alte cuvinte, se potrivește mai bine la sfârșitul lunii iulie decât la mijlocul lunii.

Van Gogh a scris despre Noaptea înstelată împreună cu alte picturi de vară și a pomenit clima toridă și cicadele. În iunie au fost doar patru zile peste 86 de grade Fahrenheit, ceea ce cercetătorii numesc vreme de cicade. Iulie a avut optsprezece, inclusiv mai bine de două săptămâni consecutive de arșiță.

Nimic din toate acestea nu dovedește data. Cercetătorii spun că sugerează că acea zi a fost punctul central al observațiilor lui van Gogh și cer ca datarea în iunie să fie reconsiderată. Metoda lor a fost testată mai întâi pe picturi nocturne de Elsheimer și Millet și verificată cu două picturi nocturne din 1888 ale căror locuri există și astăzi. Dacă stelele din pictură provin dintr-o singură noapte reală sau din memoria artistului s-ar putea să nu se stabilească niciodată, dar tabloul în sine nu a încetat să atragă oameni care vor să-l descifreze.