Un bebeluș de piatră: copilul nenăscut care a rămas într-o femeie timp de trei ani

Timp de trei ani, o femeie din Somaliland a purtat în abdomen un copil nenăscut care se întărise până a ajunge ca piatra. Medicii numesc această afecțiune litopedion, ceea ce înseamnă „bebeluș de piatră”, și este unul dintre cele mai rare lucruri care se pot întâmpla după ce o sarcină merge prost.

O sarcină care s-a stins în liniște

Femeia avea 42 de ani și născuse de trei ori până atunci. Cu trei ani înainte de a ajunge la spital, a observat că abdomenul i se mărește și a simțit ce părea a fi un bebeluș mișcându-se în interiorul ei. Apoi mișcările s-au oprit. Creșterea s-a oprit și ea, iar umflătura s-a retras încet de la sine. Nu fusese la medic în timpul sau după această sarcină, așa că nimeni nu a examinat-o la acea vreme.

Ceea ce a adus-o la spital, ani mai târziu, a fost durerea. Avea o durere surdă în partea de jos a abdomenului care dura de trei ani, împreună cu o senzație de greutate care se agravase în lunile dinainte de a cere ajutor. Nimic nu părea urgent sau dramatic. Era pur și simplu un disconfort lung și lent care nu dispărea niciodată.

O umflătură tare care abia se mișca

Când medicii au examinat-o, au găsit o umflătură tare și neregulată care ajungea până la buric și care abia se mișca atunci când apăsau pe ea. Analizele de sânge au arătat o anemie ușoară, ceea ce însemna că avea mai puține globule roșii sănătoase decât normal, dar numărul globulelor albe și analizele rinichilor și ficatului au ieșit normale. Testul de sarcină a fost negativ.

O ecografie a arătat o masă întărită și un uter gol, așa că medicii au cerut o scanare detaliată care construiește o imagine tridimensională. Acea imagine a făcut diagnosticul clar. În interiorul masei se aflau contururile unui mic schelet: un craniu, o coloană vertebrală, coaste și oasele brațelor și picioarelor. Întregul lucru măsura aproximativ 7 pe 5 țoli (18 pe 13 centimetri).

Numele provine din greacă: „lithos” pentru piatră și „paidion” pentru copil. Întărirea în sine este o acumulare de calciu, mineralul care face oasele tari, care transformă țesutul moale într-o masă solidă.

De ce își construiește corpul o piatră

Sarcina începuse în locul greșit. Într-o sarcină obișnuită, un ovul fecundat se fixează în mucoasa uterului. În acest caz, se arată în raport, se presupune că sarcina a început ca o sarcină abdominală, în care embrionul se atașează de mucoasa cavității abdominale. Asta îl pune în același spațiu aglomerat cu stomacul, rinichii și apendicele. Astfel de sarcini aproape niciodată nu pot continua până la o naștere vie și sunt extrem de periculoase pentru mamă, pentru că țesutul care hrănește sarcina se atașează direct de organe delicate și de vase de sânge.

Când o sarcină în acea poziție se încheie și corpul nu poate descompune țesutul și nu îl poate elimina, corpul îl izolează cu calciu, ca un fel de zid protector în jurul a ceva ce nu poate îndepărta. Rezultatul poate rămâne acolo ani de zile fără a provoca nimic mai rău decât durerea. Raportul notează că doar aproximativ 330 până la 340 de cazuri au fost documentate în literatura medicală în ultimele patru secole.

În acest caz, chirurgii au deschis abdomenul și au îndepărtat rămășițele calcifiate într-o singură operație, fără complicații în timpul intervenției. Femeia s-a recuperat fără probleme, iar simptomele ei au dispărut complet.