Șerpii mici din Asia de Sud-Est se rostogolesc de patru ori mai repede decât se târăsc

Majoritatea șerpilor scapă de pericol târându-se, împingându-se înainte în felul bine cunoscut, dintr-o parte în alta. Șerpii pitici de stuf din Asia de Sud-Est au o a doua opțiune. Se rostogolesc pe sol ca o roată și o fac de aproximativ patru ori mai repede decât se pot târî.

De patru ori mai repede decât târârea

Cercetătorii au filmat șerpii din mai multe unghiuri și au măsurat cât de repede se deplasau. În timpul rostogolirii, șerpii au atins viteze maxime de înaintare de 1,72 până la 3,69 metri pe secundă. Aceasta este de aproximativ patru ori viteza lor maximă când se târăsc, folosind mișcarea dintr-o parte în alta pe care se bazează majoritatea șerpilor. Înregistrările video au fost apoi studiate îndeaproape pentru a vedea cum se mișca fiecare parte a corpului în timpul rostogolirii. Viteza nu a fost singura surpriză. Șerpii s-au menținut pe o pistă îngustă de doar 20 de centimetri lățime, ceea ce arată că mișcarea este dirijată, nu o rostogolire necontrolată.

O bătaie, nu o simplă învârtire

Înregistrările au arătat că șerpii nu își rotesc tot corpul deodată. În schimb, alternează între rostogolirea pe o parte și balansarea în jos a unei porțiuni curbate a corpului, lângă cap. Cercetătorii au numit această mișcare descendentă o bătaie. La fiecare repetare a ciclului, partea corpului care atinge solul se schimbă, iar bătaia își schimbă direcția de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga. Repetarea acestui tipar atent cronometrat este ceea ce produce rostogolirea continuă înainte. Specia studiată, Pseudorabdion saravacense, face parte dintr-un grup de șerpi mici din Asia de Sud-Est cunoscuți drept șerpi pitici de stuf. Sunt printre puținele animale despre care se știe că se rostogolesc intenționat pentru a scăpa de un posibil prădător. Comportamentul apăruse în ghiduri de teren și fusese observat pe teren, dar mișcările corpului care îl fac posibil nu fuseseră elucidate până acum.

Un cap stabil și niciun ax

O roată se poate învârti pentru că se rotește în jurul unui ax fix, care separă partea rotativă de ceea ce transportă. Un animal nu are o asemenea parte. Dacă un întreg corp se învârte, capul și organele de simț din interior se învârt și ele, ceea ce face echilibrul, dirijarea și aprecierea direcției mult mai dificile, iar problema crește pe măsură ce rostogolirea devine mai rapidă. Șerpii pitici de stuf evită acest lucru împărțind munca. În timp ce părțile din spate ale corpului se rotesc rapid, capul rămâne îndreptat în direcția de deplasare, în loc să se întoarcă odată cu restul. Șerpii țin, de asemenea, capul la o înălțime destul de constantă față de sol, iar la viteze mai mari tind să îl ridice și să reducă mișcarea în sus și în jos. Această stabilitate, sugerează cercetătorii, îi ajută pe animale să rămână în control și să dirijeze în timpul unei evadări rapide și le poate ajuta să își dea seama încotro se îndreaptă. Nu există ax și nici roată, doar un corp care se comportă ca și cum le-ar avea pe amândouă.