Sateliții detectează o clădire egipteană veche de 2.600 de ani îngropată în nămolul Nilului

Sub nămolul Deltei Nilului, o clădire de dimensiunea unui teren de fotbal a rămas ascunsă timp de aproximativ 2.600 de ani. Nimeni nu a săpat ca să o găsească. Cercetătorii au observat-o din spațiu, apoi au verificat solul cu curenți electrici și au descoperit sub clădire ceva la care nu se așteptau: un strat de nisip pe care oamenii îl pusese acolo intenționat.

O formă văzută din orbită

Locul este Buto, cunoscut astăzi ca Tell el-Fara'in, o movilă de istorie stratificată în nord-vestul Deltei Nilului. Pentru egiptenii antici era casa sacră a lui Wadjet, zeița cobră a Egiptului de Jos. Arheologii au săpat în straturile sale superioare timp de decenii, găsind rămășițe din dinastia ptolemeică, care a domnit între 305 și 30 î.Hr., și din epoca romană care a urmat.

Straturile mai vechi erau mai dificile. O movilă de pe sit, numită Kom C, se află sub nivelul apei freatice, în argila mlăștinoasă a deltei, iar săpăturile anterioare s-au oprit când au ajuns la pânza freatică. Așa că echipa a încercat un instrument care nu atinge niciodată solul. Satelitul Sentinel-1 al Agenției Spațiale Europene trimite impulsuri de microunde din orbită și măsoară modul în care acestea se reflectă. Semnalele care se întorc conțin indicii despre mici diferențe de umiditate, înălțime și reflectivitate a suprafeței, care pot indica structuri îngropate dedesubt. În acele imagini, cercetătorii au văzut o anomalie mare de formă ovală sub Kom C, de 420 de picioare lungime și 203 picioare lățime (128 pe 62 de metri).

O hartă desenată cu curenți electrici

Pentru a afla mai multe fără a deranja situl, echipa a trasat 15 linii paralele de măsurare pe o suprafață de aproximativ 58.100 de picioare pătrate (5.400 de metri pătrați). Metoda trimite curenți electrici slabi prin pământ și înregistrează modul în care se propagă. Argila umedă și materialul uscat și dens conduc curentul diferit, astfel încât rezultatele pot fi citite ca o hartă a ceea ce se află dedesubt.

Harta a revenit pe straturi. De la suprafață până la aproximativ 10 picioare (3 metri), modelele erau dispersate și neclare, corespunzând rămășițelor amestecate de material ptolemeic sau roman: chirpici, resturi de calcar și fragmente de ceramică, probabil deplasate de natură sau de oameni. Apoi, între 3 și 6 metri adâncime, a apărut un semnal clar, bine definit. Echipa l-a identificat ca o structură din chirpici din perioada saite, numită și Dinastia a 26-a, în secolele VII-VI î.Hr. Ar fi putut fi un mormânt mare sau un sanctuar. Aceasta este clădirea îngropată la care sugerase satelitul și datează de acum aproximativ 2.600 de ani.

Stratul neașteptat de dedesubt

Sub clădire, la o adâncime de 6 până la 7 metri, scanările au arătat un strat de nisip. Nisipul nu se potrivește cu argila deltei din jur, iar echipa l-a interpretat ca o fundație artificială, sau cutii de nisip, plasate acolo pentru a nivela terenul în perioada saite. Cu alte cuvinte, constructorii nu au ridicat pur și simplu o structură pe nămol. Au pregătit mai întâi terenul. Și mai adânc, cercetătorii au observat un strat care ar putea data din sfârșitul secolului al VIII-lea î.Hr.

Lucrarea nu s-a oprit la scanare. Ghidați de rezultate, echipa a excavat o zonă mică de 10 pe 10 metri, împărțită în patru pătrate. Acea săpătură a scos la iveală ziduri din chirpici și artefacte religioase, care corespundeau cu ceea ce imaginea satelitului și harta curenților electrici sugerau că se află acolo. Descoperirile au fost publicate în revista Acta Geophysica.

Ceea ce face descoperirea notabilă nu este doar dimensiunea clădirii ascunse, ci ordinea evenimentelor pe care o păstrează: o structură din chirpici din perioada saite, așezată pe nisip pe care oamenii l-au pus pentru a face terenul utilizabil, totul sigilat sub nămolul și apa Nilului până când un satelit care trecea pe deasupra i-a dezvăluit conturul.