Oamenii de știință recreează sticla care își schimbă culoarea a unei cupe romane antice

Cupa lui Lycurgus este un vas de sticlă vechi de aproximativ 1.600 de ani, aflat la British Museum. Sub lumina obișnuită a unei încăperi pare verde-jad. Cu o sursă de lumină plasată în spate, devine roșu-rubin. Timp de secole nimeni nu a reușit să-și dea seama cum au făcut-o sticlarii romani. O echipă de la Universitatea din Sheffield a realizat acum o sticlă care se comportă la fel, pornind de la o rețetă derivată dintr-un fragment al originalului.

O cupă cu două culori și o poveste sculptată pe ea

Cupa este un original din secolul al IV-lea. Scena sculptată pe ea în relief adânc provine din cartea a șasea a Iliadei lui Homer și îl arată pe zeul vinului, Dionysos, învingându-l pe regele Lycurgus, prins într-o viță de vie. Sticla este descrisă ca „dicroică”, ceea ce înseamnă pur și simplu bicoloră: verde-jad în lumină obișnuită, roșu-rubin când o sursă de lumină este plasată în spatele ei. În 2022, un juriu internațional a numit-o una dintre cele șapte minuni ale sticlei din lume.

Ce fac particulele minuscule de aur și argint

Culoarea provine din particule de aur și argint din interiorul sticlei, fiecare de aproximativ o mie de ori mai mică decât un grăunte de nisip. Dr Lisa Hollands, tehnician la școala de inginerie chimică, a materialelor și biologică a universității, a lucrat la rețetă împreună cu prof. Caroline Jackson, expertă în sticlă romană. Au realizat o sticlă topită groasă și au lăsat-o să se răcească de la mult peste 1.000C. Pe măsură ce se răcea, aurul și argintul s-au transformat în cristale minuscule în interiorul ei.

Hollands explică efectul cu ajutorul unui curcubeu. „Lumina albă este alcătuită din multe culori diferite și vezi asta când apare un curcubeu pe cer”, a spus ea. Particulele sunt mult mai mici decât undele în care călătorește lumina, iar în condițiile potrivite blochează anumite culori. Trimite lumină prin sticlă și aurul și argintul blochează albastrul și verdele, lăsând să treacă doar roșurile și portocaliile, așa că sticla pare roșu-rubin. Lumina care se reflectă de pe suprafață este împrăștiată în schimb, ceea ce dă verdele. Replicarea tuturor acestor lucruri a fost, în cuvintele ei, „o muncă din dragoste”. „Pentru mine, este magie”, a spus ea.

De ce culoarea era atât de greu de controlat

Ian Freestone, profesor emerit de materiale arheologice la University College London, a declarat că o sticlă de culoare similară a fost realizată în anii 1960, dar că proiectul de la Sheffield este mult mai aproape de nuanțele reale de verde și roșu ale Cupei lui Lycurgus. „Este mai ambițios și mai precis”, a spus el. A adăugat că culoarea depindea în mare măsură de condițiile din cuptor: sticla introdusă într-o poziție diferită ieșea într-o altă culoare. Asta sugerează că romanii ar fi găsit culoarea foarte greu de controlat. „Mă face să cred că, cu sticla lui Lycurgus, au dat lovitura.”

Freestone a remarcat de asemenea o teorie potrivit căreia roșul și verdele simbolizau coacerea strugurilor, întrucât scena sculptată arată vița de vie trăgându-l pe Lycurgus în lumea de dincolo. O scrisoare scrisă, se presupune, de Hadrian către cumnatul său de la Roma menționează „cupe bicolore care își schimbă culoarea”, dăruite lui de preotul unui templu, pe care voia să fie folosite la banchete în zilele de sărbătoare.

Sheffield a comandat-o artistei sticlei Elliot Walker să realizeze o sculptură nouă în omagiu „geamănului antic” al cupei, combinând povestea lui Lycurgus cu sculptura Atlas Farnese și înlocuind globul cu o cupă. „Pentru mine, este o legătură cu meșterii romani”, a spus el. Va fi dezvăluită la Millennium Gallery în cadrul Festival of the Mind al universității, care se desfășoară între 6-15 noiembrie, înainte de a fi expusă permanent la Turner Museum of Glass.