Eroul Angliei, Francis Drake, a fost și pirat și negustor de sclavi

Anglia și-l amintește pe Sir Francis Drake ca pe omul care a navigat în jurul lumii și a contribuit la înfrângerea Armadei Spaniole, și a fost unul dintre cei mai populari eroi ai vremii sale. A fost de asemenea un pirat care a atacat și a jefuit nave și porturi, un negustor de africani înrobiți și un comandant care și-a abandonat propriii camarazi când aceștia erau în primejdie. Ambele lucruri sunt adevărate despre același om. Relatările care s-au păstrat se împart pe linii naționale: rapoartele spaniole insistă asupra cruzimii sale, în timp ce cele engleze tind să minimalizeze violența.

Papa l-a numit un mare căpitan

La sfârșitul verii anului 1588, în timp ce Armada Spaniolă se întorcea șchiopătând acasă după înfrângere, Papa Sixtus al V-lea discuta despre Drake cu Giovanni Gritti, ambasadorul venețian la Roma. Papa a întrebat cine este Drake și ce forțe are, apoi a enumerat ce făcuse deja englezul: arsese 25 de nave ale regelui Spaniei la Gibraltar, numit în sursă Cádiz, și tot atâtea la Lisabona. Jefuise flotila și prădase San Domingo. „Reputația lui este atât de mare încât conaționalii săi se înghesuie la el ca să împartă prada”, a spus papa. L-a numit pe Drake un mare căpitan.

Acesta este enigma într-o singură scenă. Cel mai temut prădător din Atlantic era, pentru capul Bisericii Catolice, pur și simplu un marinar strălucit. Drake se ridicase în aproximativ 20 de ani de la origini modeste în zona rurală a Devonului la o mare bogăție și putere, iar faima sa se răspândise în toată Europa.

A navigat acasă și și-a lăsat camarazii în urmă

Drake s-a născut în jurul lunii februarie sau martie 1540, lângă Tavistock, în Devon. Tatăl său, Edmund, tăia postav de lână și era preot, iar familia s-a mutat în Kent la sfârșitul anilor 1540. Francis nu a mers cu ei. A plecat la Plymouth să locuiască cu ruda sa William Hawkins, și acolo a învățat meseria mării.

Fiul lui William, John, a lansat patru expediții de comerț cu sclavi în anii 1560, susținute de curteni de frunte și mai târziu de regina Elisabeta însăși. Drake li s-a alăturat. La a patra, care a plecat din Plymouth în 1567, era căpitanul unei mici nave numite Judith. În septembrie 1568, spaniolii l-au învins pe Hawkins la fortul insular San Juan de Ulúa, pe coasta Noii Spanie, astăzi Veracruz, în Mexic. Drake nu a luat oameni la bord de pe Minion, supraaglomerată, pentru a ajuta echipajele lovite. A navigat în schimb cu Judith acasă, în Anglia. Hawkins a scris că Judith „ne-a părăsit în marea noastră mizerie”. A trebuit să debarce 96 de oameni pe țărm, iar mulți dintre ei au fost capturați și executați de spanioli. Expediția a adus totuși un profit considerabil, iar cariera lui Drake nu a avut de suferit.

Un pirat cu licență regală

În anii 1570, englezii care se simțeau nedreptățiți de înfrângere au început să atace navele și teritoriile spaniole din Caraibe. Din 1572, coroana engleză l-a autorizat pe Drake să atace forțele și coloniile spaniole, ceea ce l-a transformat dintr-un pirat în ceea ce se numea corsar: un atacator cu permisiune oficială. Spaniolii nu au acceptat distincția.

În 1571 comanda o mică navă, Swan, ca parte a unei flote mai mari și, împreună cu pirați francezi, a atacat așezări din Panama. În Panama a lucrat cu cimarroni, oameni care scăpaseră de sclavia spaniolă, care i-au dat informații despre apărările spaniole, le-au ghidat oamenii, i-au aprovizionat și au luptat alături de ei. În 1579, nava sa a atacat un vas spaniol de comoară care transporta aur și argint, a cărei poreclă era prea vulgară pentru a fi tipărită aici. A devenit primul englez care a navigat în jurul lumii și, mai târziu, un lider al flotei care a învins Armada. Eroul și prădătorul nu au fost niciodată doi oameni diferiți.