Un bărbat din Epoca Bronzului avea o piatră cât un bob de strugure în căile urinare

Un bărbat care a trăit acum circa 5.300 de ani, în ceea ce este astăzi sud-vestul Rusiei, avea în corp o piatră minerală tare, cam de mărimea unui bob de strugure. Cercetătorii care au examinat formațiunea spun că aceasta s-a format în căile sale urinare și că o infecție de lungă durată — nu dieta — a fost motivul pentru care a crescut.

Găsită printre oasele mâinii

Bărbatul a fost înmormântat într-un cimitir de kurgan, o veche tradiție a stepei în care un mare movilă de pământ este ridicată deasupra unui mormânt. Situl se află în regiunea Podișului Stavropol, în sud-vestul Rusiei. Când arheologii au săpat în movilă, au găsit o catacombă, o cameră săpată în pământ, iar înăuntru scheletul unui bărbat care avea peste 40 de ani când a murit. Un vârf de săgeată din silex zăcea lângă bazinul său.

Piatra nu a fost observată la mormânt. Ea a apărut mai târziu, în timpul lucrărilor de laborator, în colecția de oase ale mâinii bărbatului. Este maronie, rotundă și noduroasă, cu mai multe proeminențe, și măsoară circa 0,8 țoli (2,1 centimetri) în diametru. O mică fisură la suprafață a dezvăluit o structură asemănătoare cristalului în interior.

Din ce era făcută piatra

Cercetătorii au studiat obiectul cu raze X și alte metode. Ingredientele sale principale erau calciul și fosforul. Și mai grăitoare a fost prezența unui mineral numit whitlockit, o sare de calciu rară despre care se știe că apare în pietrele de la rinichi, vezică și prostată. Masele minerale dure de acest tip se numesc calculi.

La fel de important a fost ceea ce piatra nu conținea. Echipa nu a găsit niciunul dintre mineralele care se formează din cauza a ceea ce mănâncă și bea o persoană, cum ar fi oxalatul de calciu sau acidul uric. Această combinație — un mineral fosfatic fără cristale legate de dietă — este semnătura unei pietre cauzate de bacterii. Studiul o numește „urolit de origine infecțioasă”.

Ce nu a putut stabili analiza a fost exact unde a crescut piatra. Cercetătorii spun că două explicații se potrivesc la fel de bine: o piatră la rinichi cauzată de o infecție mai sus în căile urinare, sau o piatră formată în prostată în timpul unei infecții bacteriene de lungă durată acolo.

O durere care a durat ani

Studiul a fost condus de Natalia Berezina, antropolog la Universitatea de Stat Lomonosov din Moscova, Rusia. „A trăit cu o infecție urogenitală cronică”, a spus ea. „Nu a fost un episod scurt. Ultimii săi ani au fost probabil marcați de o durere considerabilă și mai mult sau mai puțin constantă.” Urogenital se referă la părțile corpului implicate în producerea și eliminarea urinei, precum și în reproducere.

Rezultatele au fost publicate pe 30 septembrie în revista Archaeological and Anthropological Sciences. Lucrarea descrie piatra ca dovadă fizică directă a unei boli de lungă durată: o urmă mică și tare a unei infecții care nu a dispărut niciodată, păstrată în pământ mai bine de cinci mii de ani.