Sânge de dinozaur descoperit în oase vechi de 115 milioane de ani

Oamenii de știință au găsit urme de sânge în oase de dinozaur vechi de 115 milioane de ani, iar de data aceasta spun că dovezile sunt chimice, nu doar o formă în piatră. Descoperirea sugerează că unele materiale biologice delicate pot supraviețui mult mai mult decât credeau majoritatea cercetătorilor.

Celulele sanguine se aflau încă în micile canale ale osului

Dinozaurul este Aratasaurus museunacionali, un dinozaur carnivor, biped, ale cărui rămășițe au fost găsite în nord-estul Braziliei. O echipă internațională condusă de Universitatea Curtin i-a examinat oasele membrelor și a găsit multe celule roșii din sânge transformate în minerale, încă aflate în interiorul canalelor vasculare — tunelurile înguste care cândva transportau vasele de sânge prin os.

Analiza chimică a scos apoi la iveală molecule de hem conservate. Hemul este partea din substanța care transportă oxigenul în celulele roșii din sânge care prinde efectiv oxigenul, iar găsirea lui în interiorul celulelor fosilizate este ceea ce face ca aceasta să fie o confirmare chimică, nu o presupunere. Studii anterioare au observat structuri care semănau cu celulele sanguine în fosile vechi, dar nu au arătat că aceste molecule anume erau încă prezente în ele. Echipa a găsit, de asemenea, aminoacizi legați de colagen, materialul dur care dă rezistență oaselor și țesutului conjunctiv.

Un mineral a transformat locul de îngropare într-o capsulă a timpului

Conservarea pare legată de un mineral numit hausmannit, care a ajutat la stabilizarea celulelor sanguine fosilizate și la menținerea intactă a părților lor moleculare de-a lungul unei perioade enorme de timp geologic. În esență, a construit o capsulă naturală a timpului în jurul dovezilor microscopice ale biologiei animalului.

Locul unde a fost îngropat dinozaurul a contat probabil și el. Cercetătorii bănuiesc că animalul a fost acoperit rapid de sedimente, într-un loc cu puțin oxigen și multă activitate microbiană. Acele condiții ar fi putut proteja materialul care în mod normal s-ar fi descompus și ar fi dispărut.

Lucrarea a fost publicată în Proceedings of the National Academy of Sciences și a reunit oameni de știință de la Școala de Științe ale Pământului și Planetare a Universității Curtin, Agenția Japoneză pentru Științe și Tehnologii Marine-Terestre, Muzeul Național al Braziliei, Universitatea Regională din Cariri și Universitatea Johns Hopkins.

De ce o singură celulă sanguină veche schimbă căutarea vieții antice

Paleontologii au presupus mult timp că moleculele legate de sânge nu pot supraviețui unei perioade atât de îndelungate. Kliti Grice, profesor distins John Curtin care a condus studiul, a numit rezultatul o descoperire de referință și a spus că extinde registrul fosil cunoscut al sângelui, oferind în același timp o fereastră moleculară directă către fiziologia animalelor demult dispărute.

Grice a mai spus că descoperirile contestă presupunerile de lungă durată potrivit cărora anumite molecule biologice, cum ar fi substanța care transportă oxigenul în celulele roșii din sânge, nu pot supraviețui timpului îndelungat, deschizând noi căi pentru studierea evoluției sângelui, a metabolismului și chiar a nivelurilor de activitate la animalele antice.

Martin Van Kranendonk, șeful Școlii de Științe ale Pământului și Planetare a Universității Curtin, a declarat că rezultatele schimbă modul în care cercetătorii înțeleg conservarea structurilor moleculare pe perioade uriașe de timp. O consecință practică este că alte fosile ar putea deja conține informații moleculare pe care examinările obișnuite le-au trecut cu vederea. O alta este mai îndepărtată: dacă structurile biologice fragile pot rezista milioane de ani în condiții potrivite, acest lucru i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să știe ce să caute atunci când vânează urme de viață antică în medii extreme, inclusiv dincolo de Pământ.